Latina nu este o limbă moartă cioplită pe statuile romane, păstrată în enciclicele Vaticanului sau o amintire traumatizantă a milenialilor care încă se trezesc transpirați după ce visează că au de făcut teme pentru cursul de limba latină în anii de liceu. A fost și este cea mai longevivă limbă indo-europeană, fiind vorbită de latini în peninsula italică din secolul 6 î.Hr. Din secolul 1 î.Hr., a devenit limba vorbită a Imperiului Roman. După decăderea Imperiului Roman de Apus în 476 d.Hr., latina a încetat să mai fie vorbită ca limbă nativă din secolul 8 d.Hr., dar a rămas până în zilele noastre limba oficială a Bisericii Romano-Catolice.
Via Nova, o mișcare pan-europeană vrea să readucă latina la viață pentru a le oferi europenilor o limbă vorbită cu greutate istorică.
Pe de altă parte, la scară largă sunt deja vorbite limbi ca franceza, italiana, spaniola, portugheza și româna, considerate limbi romanice sau neolatine pentru că au evoluat din latina vulgară vorbită în Imperiul Roman. Unele sunt chiar limbi oficiale pe alte continente (portugheza în Brazilia, spaniola în Mexic, Venezuela, Columbia sau Cuba, franceza în Canada, Madagascar, Algeria, RD Congo).
Una care să poarte „bagajul civilizației”. Scopul mișcării nu este să înlocuiască româna, germana, ceha, franceza sau engleza, ci de a oferi continetului o „lingua franca” care poate acționa ca sursă de identitate pentru paneuropenism și să devină limba oficială a Uniunii Europene.
Așa cum este engleza în SUA și în părți ale Canadei, în Regatul Unit și în Comunitatea Națiunilor. UE are deja 24 de limbi. Adăugarea unei noi limbi ar necesita un acord unanim din partea statelor membre.
Pentru președintele Via Nova, Timi Celcer, blocul a petrecut decenii să clădească instituții politice și o piață integrată, inclusiv o monedă europeană (euro), dar nu s-a apucat niciodată să găsească o limbă comună care să poarte identitatea și memoria europeană.
„Desigur, nu suntem navi până la punctul în care să credem că latina poate fi reînviată chiar mâine”, a spus acesta pentru Euractiv
Jennifer Jenkins, cercetătoare în lingvistică aplicată a limbii engleze și autoare a multor cărți, a spus:
„Este absolut o nebunie. Și nu cred că va funcționa. Din câte înțeleg eu, UE nu are nicio problemă în a folosi engleza, mai ales acum că Marea Britanie nu mai este stat membru”.
Mișcarea Via Nova argumentează împotriva folosirii englezei doar pe motive identitare, fiind legată de hegemonia culturală americană asupra Europei și a restului lumii
„Nu ne opunem folosirii limbii engleze în acest moment ca o lingua franca convenabilă, de tranziție… dar numai latina este o limbă cu adevărat paneuropeană”.
Celcer spune că i-a venit ideea după o călătorie de 4 luni în jurul lumii, făcând deplasări în India, China, Irak și Iran.
El se întreabă: „Dacă China și India pot fi entități politice în ciuda diversității regionale și lingvistice în comparație cu Europa, de ce UE n-ar proceda la fel?”
Via Nova susține că există un precedent care le întărește ideea: limba ebraică. Deși este folosită acum doar în context religios, a fost readusă la viață de către migranți evrei care au venit din Europa în Palestina și în Israelul înființat din 1948.
„A fost un miracol”, a spus el, argumentând că latina ar putea urma aceeași cale.
Pe de altă parte, Jenkins ia în considerare următoarea problemă, având în vedere că engleza a devenit limba dominantă la nivel global din secolul 20, în timp ce latina nici măcar nu se mai află printre limbile vorbite ale Europei de azi:
„Cum ar putea europenii să vorbească în latină cu africanii, est-asiaticii sau cu sud-asiaticii. Chinezii nu o să învețe latină”.
Au ma iexistat tentative pentru crearea unei limbi pan-europene în trecut: esperanto, ido, volapuk, interlingua, novial. Toate au eșuat.
Sursa Foto: Envato/Shutterstock
Autorul recomandă: Româna, cea mai vorbită limbă STRĂINĂ din Londra, potrivit datelor unui recensământ din 2021